Traind în Inimi

Cercurile din lanurile de grâu

În 1993 am călătorit în Anglia pentru a vedea cu ochii mei acest fenomen al cercurilor din lanurile de grâu, fenomen pe care l-am urmărit ani de zile de la distanţă. Este real? Dacă este adevărat atunci ce semnificaţie are? Dacă aceste cercuri nu au fost create de om atunci cine le-a creat? Chiar mai mult, de ce au fost create aceste cercuri în acest moment al istoriei? Ce se întâmplă de fapt? Întrebările mele ar putea continua pagini întregi.

Am dorit să simt şi să vad la faţa locului cum este să stau în mijlocul unuia dintre aceste cercuri. Oarecum am simţit că voi înţelege mai multe dacă voi fi acolo.

Am plecat în Anglia pentru a sta acolo timp de o lună. Era pentru prima oară când călcam pe pământul Angliei, şi eram emoţionat.

În prima săptămână, am ţinut un curs despre Floarea Vieţii. După aceea, am fost liber să-mi urmez ghidul interior şi să caut sursa acestui fenomen pe care englezii îl numesc "cercuri in lanul de grâu".

Trupul meu părea să ştie exact ce trebuia să facă, prin urmare i-am permis să ma ghideze. Am fost astfel "împins" către Stonehenge.

Acest loc este vechi de cinci mii de ani, dar energia, dacă o puteţi simţi, este încă perfect definită. Cercurile - inelele de energie - se pot distinge foarte clar. Erau ca nişte pereţi subţiri, circulari, de energie, poate chiar cupole, separate de un spaţiu mic până intr-un metru, concentrându-se în Stonehenge, dar extinzându-se cu mult dincolo de el. Eram foarte intrigat de acest fenomen.

Am simţit ceva foarte asemănător cândva într-un alt templu vechi, numit Sacsayhuaman în Peru. După spusele ghidului meu peruvian, aceste inele de energie au fost cele care au făcut pe incaşi să construiască Sacsayhuaman. Instinctiv am simţit că sunt la fel s-a întâmplat şi cu Stonehenge, au plasat acele stânci în aşa fel încât să se potrivească cercurilor de energie. Din punct de vedere fizic mi se părea atât de evident.

A doua zi, am vizitat Avebury, unde se afla unul dintre cele mai mari cercuri de piatră din Anglia. Nu am avut de ales. Energia m-a dus acolo, atrăgându-mi uşor inima spre acel loc.

În acea noapte, am dormit într-un vechi han englezesc de piatră, cu acoperiş de stuf, unde primul lucru pe care l-am facut a fost să beau bere şi să vorbesc cu prietenii.

Îmi amintesc atmosfera atât de plina de viaţă din jurul nostru. Am putut simţi legătura cu propriul meu câmp energetic, prima dată în Stonehenge, iar acum în Avebury. Oricare ar fi fost forma de comunicare care a avea loc în acolo, era la un nivel foarte ridicat. Am fost sigur la acel moment, că oricine ar fi creat acele cercuri în lanurile de grâu ştia că ma aflam acolo.

A doua zi dimineaţă, devreme, stăteam in camera mea şi meditam... stăteam pur şi simplu. Brusc, ca şi cum aş fi apăsat pe un întrerupător, am ieşit din meditaţie, şi m-am îmbrăcat rapid pentru a pleca la locul unde se aflau cercurile de piatră. S-a întâmplat totul foarte repede şi aveam sentimentul că trebuie să mă grabesc.

Mergând repede, am ajuns la Avebury. Dar când m-am apropiat, totul a încetinit în jurul meu, şi am simţit ca intru într-o stare diferită de conştiinţă.

Stăteam pur şi simplu lângă aceste pietre uriaşe, ca şi cum acestea ar fi fost fraţii şi surorile mele. Le simţeam atât de vii. Aerul nemişcat din acea dimineaţă era complet tăcut. Era răcoare şi puţină ceaţă. Stăteam acolo şi doar observam.

Din nou, corpul meu a simţit un ghiont, de acesta dată pentru a porni în partea dreapta, invers acelor de ceasornic în jurul acelui cerc de piatră.

M-am plimbat de la piatră la piatră, fiecare dintre ele având o altă "personalitate" energetică.

Dintr-o dată, a apărut o anumită piatră, aproape că am alergat spre ea, îmi era atât de familiară. M-am sprijinit cu spatele de acestă piatră, lasându-mă încet în jos pe suprafaţa ei dură şi rece. Având ochii închişi, instantaneu am intrat într-o meditaţie profundă. Nu a fost nimic planificat. Pur şi simplu s-a întâmplat.

Avebury a dispărut şi un spaţiu vast s-a deschis în faţa ochilor mei. În faţa mea, la doar câţiva metri distanţă se afla un bătrân cu o barbă lungă şi albă. Purta o mantie în purpuriu şi verde, având în mâna dreaptă un toiag lung. Acest om îmi era cumva foarte cunoscut.

Deşi era bâtrân, avea o privire tânără şi puternică. Era clar că era pe cale să-mi transmită ceva. Prin gând mi-a vorbit pe o voce joasă şi autoritară. N-am putut face nimic altceva decât să îl ascult.

Acest bătrân îmi vorbea într-o engleză foarte veche, cu un accent greu de înţeles. Am încercat să-i aduc la cunoştinţă problema mea, dar el vorbea întruna. Încet am început să îl înţeleg. Mi-a spus că numele lui era Merlin, încet spiritele noastre au început să se întrepătrundă. După care am înţeles în totalitate ceea ce îmi spunea.

Mi-a spus că el şi prietenii lui au fost cei care au făcut acele cercuri în lanurile de grâu. Prin "prieteni" el înţelegând maeştri spirituali. Aceşti maeştri reprezentând cel mai înalt nivel al conştiinţei umane.

Merlin, a mai spus că doar câteva dintre aceste cercuri au fost facute de extratereştri, foarte puţine la număr.

Apoi, el mi-a promis că a doua zi, va dovedi acest lucru pentru mine. În ultimile sale cuvinte mi-a spus că dacă vreau să înţeleg rostul acestor cercuri din lanul de grâu, mai întâi trebuie să înţeleg istoria Angliei.

După care a dispărut.

În timp ce mă trezeam la realitate în locul unde mă aflam, m-am simţit precum aş fi fost stropit pe faţă cu apă rece. A fost şocant. Am fost într-o transă atât de adâncă încât uitasem complet că eram în Anglia. Într-o clipă, mi-am dat seama, că în curând ceva extraordinar avea să se întâmple, însă nu aveam nici o idee ce anume se va întâmla.

Încă ceva: puţin mai târziu în acea zi am aflat că piatra lângă care am avut viziunea se numeşte "Piatra lui Merlin".

Explorarea trecutului

Cuvintele lui Merlin, încă sunându-mi în urechi, am început să explorez Avebury, descoperind multe alte aspecte ale acestui cerc de piatră puţin cunoscute în afara Angliei.

De exemplu, am aflat despre liniile "Mihail şi Maria" care unesc nu numai locul cercurilor de piatră din Avebury şi Stonehenge, ci toate cercurile de piatră din Anglia.

Aceste două linii curbe, vii - una masculină şi una feminină - se întind de-a lungul insulei de la ţărm la ţărm, niciodată deviind mai mult de 165 de metri faţă de o linie dreaptă.

Oricât de improbabil ar părea, este un fapt. "Mihail" menţionat aici este Arhanghelul Mihail şi "Maria" este mama lui Isus.

Încet am devenit convins că aceste linii "Mihail şi Maria" sunt cele care trebuie studiate pentru a descoperi istoria secretă ce înconjoară aceste cercuri din lanul de grâu. Cel puţin, aceasta este ceea ce a început să devină clar pentru mine atunci când am intrat în aceste cercuri.

Şi am avut dreptate. Simplul fapt de a te afla în aceste cercuri provoca o modificare a stării de conştiinţă. Informaţiile au început să mă inunde.

La început, au fost 64 de cercuri de piatră aşezate de la un capăt la altul al Angliei, toate fiind în interiorul acestei linii "Mihail şi Maria". Druizii foloseau aceste cercuri pentru a menţine echilibrul Mamei Pământ şi al naturii. Multe părţi ale conştiinţei Mamei Pământ au ajutat druizii în crearea acestui echilibru perfect.

Celţii, precum şi mulţi înaintea lor, au trăit în acest echilibru cu natura creând ceremonii prin care au găsit ritmul necesar pentru a continua să trăiască în armonie cu toate ciclurile Pământului

La echinocţiul de primăvară, de exemplu, Celţii - cei pe care îi numim păgâni - aprindeau un foc imens în cel mai estic cerc de piatră exact în momentul rasăritului. Pe măsură ce răsăritul de soare se muta la urmatorul cerc de piatra, un nou foc era aprins. În acest fel focurile erau aprinse pe rând de-a lungul insulei, şi astfel toţi locuitorii ţării ştiau că are loc ceremonia echinocţiului de primăvară.

Apoi, pe timpul acestei ceremonii care se cheamă Beltane, oamenii mergeau pe câmpurile unde îşi cultivau recoltele în anul respectiv, şi făceau dragoste pe pământ împărtăşind energia lor de procreare cu cea a Soarelui şi al Pământului, şi armonizându-se cu energia momentului. Aceasta era o ceremonie pe cât de frumoasă pe atât de simplă.

Este de asemenea interesant de observat în legătură cu cercurile din lanuri, că toate religiile păgâne erau bazate pe creşterea recoltelor şi sincronizarea naturii cu acest proces creativ. Poate că acest lucru explică de ce culturile sunt folosite acum pentru a ni se face aceste transmiteri de informaţii. Cercurile încep să apară atunci când culturile încep să se coacă şi se sfârşesc cu ultima recoltă. Aceasta este cu siguranţă "hrană" pentru minte.

Începuturile Creştinismului în Marea Britanie

Merlin spusese că înţelegerea cercurilor implică înţelegerea "istoriei Angliei". Aşa cum vom vedea, o parte a acestei istorii are legătură cu întâmplări ce au avut loc în timpul vieţii lui Iisus precum şi după crucificarea lui. Vă voi reda povestea după cum am înţeles-o din ceea ce mi-a spus Merlin.

Când Iisus s-a născut, totul a început să se schimbe. Pe vremea când avea 12 ani, unchiul său bogat, Iosif din Arimateea, l-a dus în Anglia pe insula Avalon (acesta pe vremea aceea a fost o insulă, dar acum este zona din jurul Glastonbury). Mai târziu, Iisus a revenit încă o dată pe aceste meleaguri.

După moartea lui Iisus, druizii l-au rugat pe Iosif să se întoarcă încă o dată în acele locuri, ceea ce s-a întâmplat în anul 33 E.N.

Când Iosif a ajuns, conducatorul druizilor - Merlin ( acesta este un fel de titlu precum Dalai Lama, au existat mai mulţi Merlini), i-a dat cadou o bucată de pământ. Terenul se afla la poalele muntelui sacru al druizilor numit Tor, locul unde prima biserică creştină a fost construită. În prezent, este numit Abaţia Glastonbury, şi este cea mai mare biserică creştina din lume, chiar şi astăzi.

Călugării acestei abaţii au călătorit la Roma, unde au construit prima biserică, ceea ce acum este cunoscută sub numele de Vatican, pregătind calea pentru primul Papă, Petru. Toate acestea s-au întâmplat cu binecuvântarea druizilor.

Şi astfel, începem să ne dăm seama că, fără ajutorul druizilor religia creştină cu siguranţă, nu ar fi supravieţuit, sau nici măcar nu ar fi început. De fapt, Merlin druid din timpul regelui Arthur, a fost cel care a ajutat armata regelui, armată care mai târziu a ajuns să fie numită Cavalerii Mesei Rotunde. In acele zile, scopul lor era de a proteja noii creştinii de păgâni, în timp ce se duceau la biserică.

Druizii îi protejeau pe Creştini

De ce? Pentru că, după spusele lui Merlin, Iisus aducea cu el o nouă viziune asupra lumii,care era următorul pas în evoluţia omenirii, şi au vrut să susţină această viziune.

Acum vom vedea încă o schimbare de la pagânism la creştinism. Cele 64 de cercuri de piatră de pe teritoriul Angliei, aşezate într-o linie aproape dreaptă, erau de o importanţă spirituală deosebită pentru păgâni. Creştinii împreună cu druizii, au fost cei care au demontat mare parte dintre aceste cercuri de piatră, folosindu-le apoi pentru construirea de biserici pentru această nouă religie.

Aceste cercuri de piatră nu au fost construite la întâmplare ci doar în locurile unde liniile de energie masculină şi feminină se încrucişau. Intersecţia acestor linii energetice era centrul acestor cercuri de piatră, şi avea importanţă deosebita în acele timpuri străvechi. Mai târziu, după ce aceste pietre au fost dărâmate, centrul acestor cercuri a devenit centrul altarului noilor biserici creştine.

Creştinii au crezut că făcând acest lucru, păgânii vor veni şi ei la aceste biserici, ceea ce de fapt s-a şi întâmplat, dar a fost nevoie de foarte mult timp.

Acum, în loc de cercuri de piatră avem 64 de biserici creştine aşezate în line dreapta în Anglia, fiecare dedicată fie Arhanghelului Mihail fie Sfintei Fecioare Maria, fiinţele după care aceste linii energetice sunt denumite. (Nu este interesant faptul că nici una dintre aceste biserici nu a fost dedicată lui Iisus?)

Dovada

Când m-am dus la culcare în acea noapte după ce l-am văzut pe Merlin, m-am întrebat cum are de gând să-mi dovedească că el şi "prietenii" lui au facut acele cercuri în lanurile de grâu. Am adormit gândindu-mă la el.

În dimineaţa urmatoare, l-am sunat pe şeful bazei de date pentru cercurilor din lanurile de grâu din Anglia, pentru a lua legatura cu el şi pentru a vedea ce pot afla legat de acest fenomen. Încă nu intrasem fizic în vreunul dintre aceste cercuri.

Acest lucru s-a întâmlat în urma cu 8 ani, şi am uitat numele acelei organizaţii, care cred ca încă mai funcţionează şi azi. Când i-am sunat a raspuns o tânără femeie cu care am avut o discuţie îndelungată. La un moment dat m-a întrebat de unde o sun, i-am spus numele unui mic sat din apropiere de Avebury.

Ea a ezitat o secundă, apoi mi-a spus: "tocmai am primit un raport cu 30 de minute înainte cum ca un nou cerc a fost văzut într-un lan de grâu de-a lungul unei autostrăzi în apropiere de locul unde te afli. Nimeni nu a fost încă în acest cerc. Ai putea să mergi tu să investighezi la faţa locului şi apoi să ne suni?"

Mi-a indicat locul unde să merg, s-a dovedit a fi la o distanţă scurtă de locul unde dormisem cu o noapte înainte. Emoţionat de gândul că voi vedea pentru prima oară un astfel de cerc, am sărit în maşină şi am condus direct spre acel loc.

Pe măsură ce mă apropiam de acel cerc nu putem desluşi ce era de fapt. E destul de greu, atunci când vă aflaţi în ceva atât de mare să nu puteţi desluşi imaginea în ansamblu. Dar, dupa aproximativ 20 de minute de mers în înteriorul acelui cerc, mi-am dat seama de model.

Am rămas împietrit.

După aproape 20 de ani de studiu al geometriei sacre, ajunsesem la un desen care era primordial pentru înţelegerea felului în care lucrurile erau conectate împreună.Şi acest cerc în care mă aflam era exact acel desen.

Cuvintele lui Merlin răsunară în capul meu: "Îţi voi dovedi acest lucru."

Sentimentul din în inima mea, în timp ce mă plimbam în interiorul acelui cerc a fost uimitor. Chiar dacă nu voi mai înţelege vreodată alt cerc, îl înţelegeam pe acesta.

În acea noapte în timp ce meditam, Merlin mi-a apărut încă o dată. Mi-a spus că va mai face încă doua forme din desenele mele, pentru a-mi dovedi şi a fi absolut convins că ceea ce spune este adevărat.

În următoarele trei zile, el a făcut exact aşa cum spusese. Încă două din desenele mele - desene care fuseseră publicate în niciuna dintre cărţile mele sau cunoscute publicului - a apărut, exact aşa cum spusese.

Acum am simţit că înţeleg cine face acele cercuri: nivelurile mai înalte ale conştiinţei umane. Dar simţeam nevoia să înţeleg de ce. Eram sigur că Merlin îmi va spune.

 

Lumile Interioare şi exterioare

Am avut dreptate în privinţa lui Merlin. El a continuat să mă ghideze în pelerinajul meu prin locurile sacre ale Angliei, găsind cerc după cerc. Aproape întotdeauna în cazul în care apărea un cerc într-un lan de grâu, un loc sacru era vizibil în apropiere. Chiar şi fără învăţătura lui Merlin, părea evident că lumea antică era cumva integrată în acest fenomen.

Într-o noapte, Merlin a apărut şi pur şi simplu mi-a explicat legătura dintre cercurile din lanurile de grâu şi Maeştri Ascensionţi. Această legătură, de asemenea a devenit evidentă, odată ce am auzit despre ea şi am aflat istoria.

Pe scurt, Merlin a spus că înainte de venirea lui Iisus, druizii şi lumea păgână credeau că Raiul este în interiorul Pământului. Era un mod de a înţelege lucrurile prin care tot ceea ce este sacru este în interiorul Mamei Pământ. Acesta este motivul pentru care pietrele erau atât de sacre, pentru că proveneau din pământ.

Druizii credeau că pietrele au suflet, că sunt vii. De asemenea ei credeau că anumite lacuri, fântâni, etc. erau sacre, şi reprezentau porţi spre interiorul Pământului, spre Raiul în sine. Aşadar rugăciunile erau îndreptate către "în jos" şi nu "în sus". Aceasta era o viziune asupra vieţii prin care se credea că toate lucrurile sunt vii, inclusiv Pământul. Pădurile erau pline de zâne şi de spirite ale naturii. Copacii înşişi erau spirite cu mari puteri.

Dar după venirea Papei toate aceste idei au fost interzise. A devenit ilegală închinarea la pietre, fântâni, copaci, la spiritele naturii, soare, lună, a fost interzis a considera aceste lucruri vii.

Acestă interdicţie creştină, a dus la conştiinţa modernă, conform căreia pământul este piatră şi nimic mai mult, fiind lipsit de viaţă.

Mai mult Papa a schimbat viziunea despre Rai astfel încât acesta a fost localizat printre stele!

Astfel,azi, când ne rugăm lui Dumnezeu, ne uităm la stele. Ne imaginăm raiul ca fiind un loc undeva în stele. Niciodată nu ne trece prin minte, că Raiul ar putea fi în interiorul Pământului. Acest punct de vedere este atât de vechi, încât aproape a fost uitat în totalitate.

Asadar Merlin mi-a spus că rostul acestor cercuri din lanurile de grâu este de a recombina ideea antică cum că Pamântul este viu cu lumea modernă care îl percepe ca pe un lucru lipsit de viaţă. Combinarea celor două concepţii, ar putea crea o conştiinţă care s-ar extinde în continuare către cer dar care ar avea respect faţă de sfinţenia Pământului.

Până nu vom considera Pământul ca fiind sacru, vom continua să-l ucidem şi să ne distrugem casa. Merlin a spus că numai în acest fel poate omenirea să supravieţuiască şi sa meargă mai departe către stele.

Noua cultură

Este extrem de interesant faptul că o nouă cultură a apărut brusc în America şi în unele părţi ale Europei (începând din Anglia), care consideră Pământul ca fiind un spirit viu. Aceasta s-a născut chiar înainte de apariţia cercurilor în Anglia, la mijlocul anilor 1960.

Trebuie să înţelegem, că o nouă cultură rareori apare pe Pământ. Este foare rar acest lucru. Ultima schimbare culturală a avut loc cu 500 de ani în urmă.

În numărul din februarie 1997 a revistei Dow Jones- Magazin Demografic, s-a demonstrat ştiinţific că această cultură a atras la acea vreme unul din 4 americani: 44 de milioane de adulţi (fără a număra copii). Astăzi această cifră este în creştere rapidă, şi din câte mi s-a spus este de peste 60 de milioane.

Trebuie să ne întrebăm: "Aceste mandale ale cercurilor din lanuri creează ele, sau ghidează această nouă cultură?"

Una din ultimele întrebări ar trebui să fie, "Oare această nouă cultură va schimba destinul Pământului, cu felul său de a combina în conştiinţa ei lumea antică şi cea modernă ?"

Această nouă cultură, numită "Creativi culturali (Cultural Creatives)," este o conştiinţă care vede Pământul ca sfânt şi viu, şi totuşi tinde către stele.

Concluzia mea este că aceste cercuri au contribuit, şi continuă să contribuie, la schimbări în conştiinţa umană, care va modifica în cele din urmă cursul istoriei.

Bezár