Cum am început să-i învăţ pe ceilalţi
Cu douăzeci de ani în urmă, spiritele care mă îndrumă mi-au cerut să-i învăţ şi pe ceilalţi tot ceea ce am învăţat de la ei timp de doisprezece ani. Pe tot parcursul dezvoltării mele, în toţi aceşti doisprezece ani, nu am ştiut că într-o bună zi mi se va cere acest lucru. Aşadar, această cerere a venit pe neaşteptate.
De asemenea, m-a şocat în aşa măsură încât la început am refuzat. Nu doream să devin o persoană publică. Mă gândeam doar la persoana mea. Dar după o perioadă de două săptămâni, ghizii mei mi-au dezvăluit una din Legile Spirituale care spune aşa: Atunci cănd primeşti un dar spiritual, nu îl poţi păstra doar pentru tine, trebuie să îl împărtăşeşti şi cu alţii. Văzând adevărul în spusele lor, am fost de accord, fără prea multa tragere de inimă, să predau şi altora ceea ce am învăţat eu.
Plecând sa pregătesc un curs despre meditaţia de ascensiune Mer-Ka-Ba şi Geometrie Sacră - formele şi proporţiile sacre care au generat Creaţia în care trăim - m-am găsit in faţa unei dileme: să percep bani pentru învăţăturile mele spirituale sau să le împărtăşesc tuturor pe gratis?
Aceasta a fost o întrebare la care nu mă gândisem deloc până în acel moment. Nu ştiam ce ar trebui să fac.
Tradiţiile spirituale sunt diferite
Primul meu gând,fiind educat în şcoli catolice în copilărie, a fost că învăţăturile trebuie oferite fără a cere nimic în schimb. Mulţi creştini consideră că dacă Iisus şi-a împărtăşit învăţăturile fară a cere bani, dascălii spirituali de astăzi ar trebui să facă la fel.
Dar pe parcusul ultimilor doisprezece ani ghizii mei m-au trimis în toată lumea pentru a învăţa din diferite surse, iar maeştrii si tradiţiile spirituale pe care le-am cunoscut susţineau diferite păreri despre cererea unei taxe pentru învăţătura spirituală.
De exemplu, timp de mai mulţi ani am fost sufist, iar tradiţia sufistă afirmă exact opusul a ceea ce spune tradiţia creştină. Am fost învăţat de sufişti sa nu dau niciodată gratis învăţătura spirituală. Maeştrii sufişti cu care am studiat considerau că trebuie să existe un schimb. Nu trebuia sa fie în bani, dar trebuia sa existe un schimb, altfel discipolul nu şi-ar fi însuşit lecţia.
Privind din ambele perspective am început sa caut o soluţie.
Ce ar face Iisus?
Prin urmare m-am gândit la Iisus. Dacă El ar fi în viaţă acum, ar putea propovădui credinţa la fel cum a făcut-o acum 2000 de ani? Am realizat imediat că răspunsul este un nu categoric. Pentru început, a aduna mii sau doar sute de oameni împreună în oraşe este ilegal. Iisus ar fi arestat imediat arestat şi amendat dacă ar face asta. Şi dacă ar continua, ar fi închis. Pentru a aduna oamenii în mod legal, ar trebui să angajeze manageri care să obţină licenţe pentru întrunire sau să închirieze spaţii în oraşe, ceea ce este foarte scump. Dacă ar călători în afara ţării sale, ar trebui să aiba paşaport şi bilete de avion.
Cu alte cuvinte, dacă Iisus ar fi propovăduit credinţa în condiţiile secolului XXI, s-ar fi confruntat cu aceeaşi problemă de "bani" cu care se confruntă dascălii spirituali din zilele noastre. Deci, pentru motive fireşti şi practice dascălii spirituali trebuie sa perceapă o taxă sau să aibă pe cineva care să le acopere cheltuielile. În ambele cazuri, cheltuielile sunt o realitate.
Prima problemă cu care m-am confruntat a fost incontestabilul fapt că dacă voi aduna o sută de oameni într-un singur loc va trebui să plătesc cheltuielile acelui spaţiu. Neavând aceşti bani, cum aveam să platesc pentru acest loc de întâlnire? A devenit extrem de clar că trebuie să percep bani, altfel nu aş fi putut începe sa predau.
Mai mult, am realizat care sunt costurile unei astfel de reuniuni - facturi de telefon, echipamente electronice, audiovizuale, bilete de avion pentru a călători în diferite locaţii, şi aşa mai departe - mă va costa mulţi bani ca să predau, chiar dacă îmi place sau nu acest lucru.
În continuare, în cazul în care un dascăl spiritual îşi dedică viaţa pentru a învăţa pe alţii, aşa cum mi s-a cerut şi mie, trebuie să aibă suficienţi bani pentru a-şi acoperi simplele necesităţi ale vieţii precum hrană, chirie, etc. Şi astfel, luând în considerare toate aceste lucruri, am realizat că ceea ce este important în zilele noastre, este ca acel schimb amintit de sufişti să fie "corect".
Există anumite organizaţii spirituale care vă cer să daţi tot ceea ce aveţi lor înainte de a începe să vă înveţe, şi unele care impun preţuri atât de ridicate încât doar puţini oameni îşi pot permite să plătească pentru învăţăturile lor spirituale. O astfel de organizaţie, pe care nu o voi numi, a cerut stundenţilor să plătească peste 100.000 de dolari, pentru informaţia oferită. Acestea sunt exemple extreme şi după părerea mea ceea ce fac este greşit. Nu sunt rezonabili.
Transmiterea informaţiilor
După ce am început să predau, am descoperit că indiferent de preţul pe care îl percep pentru aceste învăţături, pentru anumite persoane este prea mult. Există oameni care sunt atât de săraci - în special în alte tări - încât orice preţ rezonabil este imposibil de plătit pentru ei.
Soluţia iniţială pentru aceste cazuri a fost să ofer cursuri gratuite pentru cei care nu îşi pot permite să platească.
Acesta a fost momentul în care am înţeles motivul pentru care maeştrii Sufi spun că niciodată nu trebuie să dai cunoştinţele tale gratuit. Nu am ştiut de ce sufiştii credeau în această idee, dar răspunsul devenea acum clar pentru mine.
Curs după curs, pe măsură ce-i primeam gratuit pe cei care din lipsa banilor nu ar fi putut participa , am realizat că aceşti oameni - cei care participau la cursuri in mod gratuit - nu înţelegeau deloc ceea ce încercam să-i învăţ. De asemenea am observat că dacă o altă persoană a plătea aceste cursuri în locul altcuiva, rezultatul era acelaşi. Cei care nu plăteau pentru aceste cursuri erau aproape întodeauna cei care întârziau sau plecau în mijlocul cursurilor. Ei era cei care adormeau, sau vorbeau în timpul cursurilor. Şi cel mai important, aceste persoane erau cele care nu practicau exerciţiile de meditaţie dupa terminarea cursurilor. Motivul maeştrilor Sufi de a nu oferi niciodată cunoştinţele spirituale în mod gratuit, mi-a devenit foarte clar.
Un schimb echitabil
Aşadar ce era de făcut? Am realizat că schimbul este foare important. Dacă stundenţii ar primi aceste cursuri gratuit, nu ar avea nici o semnificaţie pentru ei, dar acest schimb nu trebuie neapărat să fie în bani. În loc de bani, ei ar putea să îmi dea timp şi energie. Procedând în acest fel, ei şi-ar angaja dorinţa de a învăţa şi cursurile ar căpăta semnificaţie pentru ei.
Aşadar am spus celor care nu puteau plăti pentru cursuri, că dacă în timpul lor liber s-ar fi înrolat voluntar într-o organizaţie caritatabilă, precum Crucea Roşie - destul timp, pentru 10 dolari pe oră, pentru a plăti pentru aceste cursuri - atunci pot participa la aceste cursuri gratuit. Am cerut în schimb o adeverinţa de la aceste organizaţii pentru a verifica timpul lucrat.
Fac acest lucru chiar şi azi. Ceea ce este cu adevărat fascinant este că doar o singură persoană din cincizeci profită de această posibilitate. Chiar dacă aceste persoane nu au loc de muncă şi ar putea foarte uşor sa-şi ofere timpul lor liber, am observat că aproape toţi cei care vor să participle la cursurile mele fără să plătească, nu o fac dintr-o motivaţie spirituală ci pur şi simplu pentru a primi ceva gratuit.
Cum sunt influenţate rezulatele de credinţele voastre
O altă parte a ecuaţiei de a plăti pentru obţinerea de cunoştinţe spirituale este că tot ceea ce credeţi în legatură cu banii va afecta rezultatul obţinut. Atunci când am început să ţin aceste cursuri, am decis că este corect să cer 222 de dolari pentru trei zile de curs. Abia am putut acoperi toate cheltuielile, dar această sumă mi s-a părut corectă.
În pofida acestui lucru, secretara mea care a organizat aceste cursuri şi a vorbit cu potenţialii studenţi, a considerat că această suma este enorm de mare. Chiar dacă vedea din contabilitate ca de fapt pierdeam bani, era convinsă ca aceste cursuri sunt foarte scumpe. Şi astfel, de fiecare dată când cineva suna pentru a se înregistra la aceste cursuri, convingerile ei se transmiteau către acea persoană. Imediat, aceste persoane au cerut să plătească în rate. Am ajuns să aveam sute de stundenţi care plăteau în rate, ceea ce încetul cu încetul ne ducea spre faliment.
Pentru ca secretarea mea s-a mutat într-un alt stat, am înlocuit-o cu o altă persoană care credea exact contrariul predecesoarei ei. Ea era de părerea că taxa pe care o percepeam, era foarte mică. Aşadar m-a convins să ridic această suma la 333 de dolari. Şi pentru ca ea a credea că această suma este rezonabilă, din momentul în care a venit să lucreze pentru mine, nici o persoană nu a mai cerut sa plătească în rate. Nici măcar o singură persoană!
Acestă poveste arată în mod clar că ceea ce crezi afectează foarte mult rezultatul obţinut - chiar şi în cazul banilor (întâmplător aceasta se aplică şi în cazul în care cineva practică un tip de terapie -nu numai pentru cursuri).
Succesul financiar este important
Astăzi, după aproape 20 de ani de experienţă legată de plata pentru cunoaşterea spirituală, cred mai mult ca niciodată că trebuie să existe un schimb. Acest schimb trebuie să fie echitabil, corect, iar a nu percepe nici o taxă, nu face bine nici studentului şi nici dascălului.
Iar ceea ce credeţi despre bani, vă va afecta rezultatele obţinute. Părerea voastră despre bani va stabili în cele din urmă dacă veţi fi sau nu realizaţi financiar.
Iar reuşita pe plan financiar este importantă, pentru că dacă nu ai success, vei fi limitat în a împărtăşi cu ceilalţi cunoştinţele spirituale pe care Dumnezeu ţi le-a dat.
