Traind în Inimi

Sensul Imortalităţii

Creştinii cred că Iisus a murit, apoi a înviat într-o altă lume.

Budiştii din tibet precum şi majoritatea religiilor hinduse, cred că după moarte vom continua să existăm într-o stare de conştiinţă, din care renaştem din nou pe Pământ, prin ceea ce ei numesc reîncarnare. Dar eu nu cred că rostul vieţii îl găsim în reîncarnare - viaţa trebuie să facă acest lucru pentru a-şi căuta drum spre niveluri mai înalte ale conştiinţei.

Nu în ultimul rând, multe comunităţi New Age din zilele noastre cred că cu toţii vom trece prin înălţare - încă o dată, într-o altă lume.

Care este scopul şi sensul din spatele acestui mod de gândire? Este adevărat? Oare murim, fară să ne revedem niciodată?


Reîncarnare, Înviere, Înălţare

Mai întâi vom defini cei trei termeni pe care îi folosim pentru a ne referi la posibilitatăţile care apar atunci cănd părăsim acest plan fizic în care ne aflăm.

Reîncarnarea are loc atunci când moare o persoană care nu este pregătită să treacă pentru totdeauna într-o lume superioară. În acest caz, Sufletul, după ce a petrecut o anumită perioadă de timp intr-o "lume" creată special în acest scop (cred că se află in cea de-a 4-a dimensiune), se întoarce pe Pământ fiind renăscut ca şi copil. Astfel începe din nou ciclul vieţii, în care Sufletul are o nouă posibilitate de a dobândi înţelepciuna necesară ascensiunii într-un nivel mai ridicat al conştiinţei. Acest proces ciclic continuă de-a lungul mai multor vieţi, până Sufletul învaţă cum să se ridice în lumi mai înalte. În acel moment, reîncarnarea devine ceva banal: este uitată şi înlocuită cu Învierea sau Înălţarea.

Învierea începe atunci când sufletul a atins un anumit nivel de conştientizare a realităţii, dar nu a devenit pe deplin conştient de ceea ce în antichitate era numit Mer-Ka-Ba, iar în timpurile noastre fiind numit Trup de Lumină. În acest fel, când cineva moare, are destule cunoştinţe pentru a-şi reconstrui corpul, şi a-şi continua viaţa în lumi superioare, atingând imortalitatea. Dar aceasta este realizată dintr-o perspectivă a realităţii care nu percepe natura completă a corpului de lumina.

Înălţarea este atinsă atunci când un Suflet stăpâneşte pe deplin corpul de lumină sau Mer-Ka-Ba, cât timp este încă viu în corp uman. Această performanţă este atinsă după mai multe sute, dacă nu mii de vieţi. Odată ce acest lucru este pe deplin înţeles şi trăit, sufletele care părăsesc această lume merg direct în lumi mai înalte, fară a muri cu adevărat. La momentul potrivit, aceşti oameni pur şi simplu se fac aparent „nevăzuţi" cu tot cu trupul lor - şi reapar în lumile mai înalte. Ei nu îşi reconstruiesc trupurile, ci le iau cu ei în întregime.
Din acest punct de vedere, este necesar să ai un trup în lumea următoare, pentru că forma umană adultă din această lume devine un „copil" în lumea următoare. Din acestă cauză este foarte important să avem un trup cu noi. De exemplu, gândiţi-vă la practicile egiptene şi cele creştine. Observaţi că ambele se concentrează în jurul păstrării corpului uman.

Noi existăm pentru a explora toate posibilităţile

Există o anumită cale mai importantă decăt alta? Contează în ce fel vom muri?

Mentorii mei mi-au spus că de fapt nu contează deloc acest lucru. De ce? Nu este mai uşoar să te înalţi decât să mori pur şi simplu? Răspunsul lor ar fi acesta:
Dumnezeu a dat libertate vieţii să exploreze toate posibilităţile de a crea. Acest lucru este evident petru oricine atunci când priveşte cu mintea deschisă modelele create de Natură.
Cristalele, care sunt în continuă schimbare, încearcă toate posibilităţile de aranjare a atomilor, în toate matricile atomice posibile astfel încât să se manifeste toate posibilităţile cristalului.
Diatomitul , unul dintre cele mai vechi forme de viaţă de pe pământ, poate fi găsit in toate formele geometrice imaginabile. Formele de viaţă alcătuite din carbon sunt în continuă schimbare, încercând toate posibiliăţile. Chiar şi virusurile, care au o formă geometrică de bază, sunt în continuă schimbare pentru a încerca toate posibilităţile.

Astfel, privită din această perspectivă, viaţa se stinge deplasându-se spre lumi mai înalte încercând pe parcurs toate căile posibile. Probabil o cale presupune mai multe cunoştinţe şi înţelepciune decât alta. Dar ca direcţie fundamentală, toate căile sunt la fel.

În plus, majoritatea dintre noi, credem în liberul arbitru. Iar liberul arbitru presupune că toate posibilităţile ne sunt la dispoziţie. Aceasta înseamnă că putem alege căi bune sau rele - în cazul în care aceste două posibilităţi nu ar exista atunci liberul arbitru nu ar putea exista.

Poate fi dovedit vreodată cu siguranţă că există alte lumi dincolo de acest univers vizibil şi că „Marea Aventură a Spiritului" nu se termină cu moartea corpului fizic? Există cu adevărat alte dimensiuni? Există lumi paralele? Există o latură ascunsă a vieţii pe care noi nu o putem vedea de aici?

Suntem nemuritori?

În serviciul dragostei,

Drunvalo.

Bezár