Traind în Inimi

Viaţa şi moartea

Pe vremea aceea trăiam în deşert la nord deTaos, New Mexico. Cred că a fost în anul 1992. Îmi amintesc că cerul era senin şi albastru şi încă pot simţi aerul uscat al deşertului în timp ce respiram încet şi ritmic. În acea dimineaţă am meditat puţin mai mult decât de obicei, şi pe măsura ce mă reîntorceam încet în trupul meu am simţit o prezenţă în faţa mea. Am deschis ochii, şi în faţa mea se afla mama.


Nu o mai văzusem astfel până atunci, era înconjurată de o lumină aurie, strălucitoare. Ceea ce vreau să spun este că mama mea nu era o persoană cu înclinaţii către paranormal. Ea a fost catolică toată viaţa ei, şi niciodată nu a crezut în fenomene paranormale. Nu a putut înţelege nici măcar conceptul proiecţiei astrale. Dar acum era acolo, privindu-mă direct în ochi, eu ştiind că trupul ei era în California. Recunosc, îmi era greu să cred că mama mea era chiar acolo. Niciodată până atunci nu am vazut-o sa facă ceva la acest nivel.


Avea 89 de ani şi încet, dar sigur, viaţa o părăsea . Era pe moarte.


Cu câteva luni înainte de această apariţie în New Mexico, sora mea, Nita, mi-a relatat o poveste despre mama. Nita a spus, că într-o zi în timp ce o vizita, mama era extrem de agitată de un anumit lucru, despre care nu a dorit să vorbească. În cele din urmă Nita a reuşit să o determine, să spună motivul entuziasmului ei. După spusele ei, se pare că mama a reuşit sa-şi ridice trupul şi să plutească în jurul casei,şi gasea acest lucru ca fiind foarte distractiv.


Sora mea face parte din gradul al 13-lea al societăţii secrete a Rosicruciaţilor fiind familiarizată cu aceste concepte şi experienţe, dar a fost şocată când a aflat că mama nostră în vârsta de 89 de ani a experimentat asemenea zone ale conştiinţei. Mama i-a spus Nitei, că a descoperit cum poate zbura prin pereţi şi poate să meargă într-o altă camera unde tatăl meu lucra ceva, privindu-l ce face. Ea a mai spus că poate merge chiar în bucătărie să urmărească televizorul în timp ce trupul ei, era întins pe patul din dormitor. Mama mea a vrut să ştie dacă acest lucru este normal. Binenţeles, Nita i-a spus mamei adevărul, că acest lucru este normal.


Nita mi-a spus că una din ultimele dorinţe ale mamei înainte de a muri era să se întoarcă în Texas şi să viziteze mormântul fratelui ei. Nita ştiind că fizic mama era incapabilă să facă această călătorie, i-a spus. "ştii că poţi zbura dincolo de pereţii acestei case?„ Mama s-a mirat, deoarece nu s-a gândit niciodată la acest lucru. Nita i-a mai spus că poate zbura oriunde vrea ea, fiind foarte simplu. Sunt sigur că ea a vizitat mormântul fratelui ei. Ghiciţi unde a zburat mama mea după aceea: direct la casa mea din New Mexico.


Atunci când am deschis ochii şi am constatat că mama era în faţa mea, am putut vedea cum bucuria îi umple sufletul. Instantaneu acest lucru m-a făcut să ma simt fericit şi în siguranţă. Cuvintele au ieşit din gura mea involuntar, i-am spus: "Mamă, ce cauţi aici?„ Ea mi-a raspus: "Am vrut doar să te vizitez. Întotdeauna te-am iubit.„


Nu am ştiut ce trebuie să fac aşa că m-am ridicat în picioare şi am început să o întreb despre ce se întâmplă acasă. Era evident că aceasta era subiectul ei preferat.


Ea m-a urmat peste tot unde m-am dus, povestindu-mi detaliat aspecte ale vieţii ei. Despre faptul că tatăl meu este de asemenea foarte bolnav, şi că ea nu a avut nici un fel de bucurie în viaţă până să descopere această mică distracţie cu zborul.


A continuat să îmi povestească întruna despre evenimente care au avut loc cu mult timp înainte, pe vremea când eram copil, şi despre modul în care acele evenimente au legătură cu prezentul. Aproape toate povestirile ei erau despre noi când eram copii şi despre familie în vremea când trăiam cu toţii împreună. Părinţii mei au avut şase copii şi întreaga ei viaţă a fost dedicată dragostei faţă de familie.

Am ascultat-o în timp ce îmi povestea, rareori fiind capabil de a spune şi eu ceva, pentru că pentru ea viaţa era atât de frumoasă şi plină de dragoste, dar întotdeauna în contextul familiei.
Niciodată nu a vorbit despre vreun lucru ca fiind bun sau rău. Iubea pur şi simplu viaţa. Din acel moment am început să o văd dintr-o altă lumină. Mi-am dat seama cât de frumos este sufletul ei şi am început să o iubesc şi mai mult.


În acea noapte când mă pregăteam de culcare, mama era aşezată pe marginea patului, privindu-mă ca şi cum m-ar fi protejat sau ar fi avut grijă de mine. Îmi plăcea acest lucru. Apoi mi-a cerut să merg la culcare urându-mi vise plăcute.


A două şi a treia zi au fost la fel ca prima zi, mama vorbindu-mi neîncetat dar duios şi cu mare grijă. In cea de-a treia zi am început să cred ca are de gând să stea numai cu mine, dar ea mi-a spus: „Nu, voi pleca curând. Nu-ţi fă griji."


În mijlocul nopţii în cea de-a treia zi, pe la ora 1:30, Nita, sora mea, m-a sunat să îmi dea de ştire că mama noastră murise cu aproximativ o ora înainte. Trebuie să recunosc, că nu am fost surprins. Mă aşteptam la acest lucru. Mi-am întors privirea de la telefon şi am văzut-o pe mama care era încă alături de mine, zâmbind. Ea mi-a spus: "Du-te înapoi la culcare, totul e bine.„Şi am înţeles că într-adevăr totul a fost "bine„ după care am intrat într-un somn adânc.


A doua zi dimineaţa m-am trezit, şi mama mea era încă acolo. Entuziasmul ei era chiar mai mare. Mi-a spus: „Fiule, ai oare idee cât de frumoasă este moartea? Este frumoasă în toate felurile. De ce mi-a fost atât de frică când eram în viaţă? Aceasta este cea mai extraordinară experienţă din câte am avut vreaodată. „


Mi-a luat un minut până am observat că părea mult mai tânără având în jurul ei o aură mai strălucitoare. Dar nu i-am spus nimic. În timp ce mă gândeam la acest lucru, ea mi-a spus: "Fiule, în tine am mai multă încredere decât în oricine altcineva, te deranjează dacă rămân cu tine în timp ce trec prin această experienţă?"I-am spus cât de mult o iubeam şi că binenţeles aş face orice pentru ea. I-am explicat că am o anumită experienţă în legătură cu acest proces al morţii, şi că ceea ce ştiam cu siguranţă este că fiecare persoană care moare trebuie să termine acest proces al „morţii" pe Pământ în termen de patru zile. În cazul în care ea va sta mai mult, nu va mai putea să-şi continue călătoria în lumile superioare. Ar putea rămâne pe pământ în forma de spirit sau fantomă, ceea ce nu era o perspectivă prea bună. Ea s-a uitat în ochii mei, şi mi-a spus: "Dragul meu, am încredere deplină în tine.„


Aşa că am început să o pregătesc pentru călătoria pe care o avea de parcurs. Ştiam că sufletul ei era atât de curat încât nu credeam că ar fi avut vreo supărare pe suflet căreia ar fi trebuit să îi facă faţă. Nu cred că a făcut vreodată cuiva rău în toată viaţa ei. A trăit fără să lase urme de acest fel în urma ei. Şi acest lucru m-a inspirat profund în viaţă.


Părea că cu fiecare minut care trecea în acea primă zi de după moartea ei, devenea din ce în ce mai fericită. De asemenea părea că întinereşte din ce în ce mai mult. La sfârşitul primei zile, arăta ca şi cum ar avea 45 de ani, şi având energia acestei vârste. Nu i-am spus nimic, deoarece niciodată până atunci nu am trăit experianţa morţii cu cineva atât de apropiat. Poate că aşa era normal.


În dimineaţa zilei următoare era evident că întinereşte cu adevărat. Am simţit nevoia de a-i spune ceva. Privea şi se compora ca şi cum ar fi avut în jur de 30 de ani. Era atât de frumoasă, pur şi simplu strălucea de entuziasm pentru viaţă - sau mai corect moarte. Mi-a spus: "Cum arăt la această vârstă? Crezi că îmi stă bine?„ Desigur, mi-am deschis inima spunându-i ca arăta minunat. Dar nu m-am putut abţine să nu o întreb despre experienţa ei. Mi-a spus că nu i-a plăcut să fie bătrână, prin urmare a decis să întinerească. Imediat m-a întrebat: "Este in regula să fac asta, nu-i aşa?„ Nu am avut nici un motiv să cred contrariul, aşa că i-am spus că este un lucru bun, şi că este foarte frumoasă.


În a treia zi după moartea ei am vorbit despre lumile mai înalte, despre care ea ştia foarte puţin, doar ceea ce aflase de la Biserică. Aceste cunoştinţe pe care le avea s-au dovedit practic insuficiente, deoarece Biserica niciodată nu a vorbit direct despre această experienţă decât numai în cazul lui Iisus. Cel puţin budiştii din Tibet au Cartea tibetană a morţilor, dar catolicii nu au nimic. Chiar şi vechii egipteni au avut o Carte a Morţilor, în care este descris la ce să te aştepţi după moarte şi ce trebuie să faci atunci. Mama mea a fost complet nepregătită în această privinţă. Am facut tot ceea ce mi-a stat în putinţă pentru a o ajuta.


În a patra zi, i-am spus că trebuie să părăsească pământul în acea zi. Unii oameni finalizează acest proces de după moarte în două zile şi jumătate, alţii în patru zile. Mama mea nu s-a grăbit.


Trezindu-mă în a patra zi dimineaţa, am văzut-o pe mama stând pe marginea patului meu; părea să aibă 12 ani. Îmi amintesc, am rămas uimit. Ştiam că este mama mea, dar mi se părea atât de ciudat să o văd ca un copil. I-am spus: "Ce ai facut? Acest lucru este ridicol!„

Ea a spus: „Sunt de acord cu tine, 12 ani este prea tânâră"„ Şi astfel în următoarele două-trei ore a început să înainteze în vârstă. S-a oprit la vârsta de 18 ani. După care mi-a zis: „Uită-te la mine! Este perfect. Adoooooor această vârsta."


Era foarte frumoasă şi sexi. Niciodată nu m-am gândit la mama mea în acest fel. Era ca şi cum viaţa ei ar fi început din nou. Am ştiut atunci ca este pe cale de a se naşte într-o altă lume.


În timpul ce a mai rămas din acea patra zi, mama m-a urmat peste tot, însă eu am rămas intenţionat acasă, ţinând departe alte persoane. Pentru mine acesta era unul die cele mai importante evenimente din viaţa mea şi aveam nevoie de intimitate.


Sora mea m-a sunat să îmi dea de ştire că mama a fost îngropată în California. Am ţinut legătura cu Nita zilnic, ea a ştia că mama a fost cu mine în tot acest timp, înţelegând pe deplin de ce nu am putut merge la înmormântarea ei. Nu am putut-o lăsa pe mama mea să meargă la propria ei înmormântare, ar fi fost o prostie. Ea avea nevoie de mine atunci şi acolo unde eram.

În acea zi, mama a luat o decizie care m-a luat prin surprindere. A dorit să se întoarcă să îl vadă pe tatăl meu pentru ultima oară. Mi-a spus că va încerca să-l convingă să o urmeze, pe lumea cealaltă. Apoi a dispărut pentru prima dată de când era cu mine. Am rămas singur.
Două ore mai târziu, ea mi-a reapărut împreună cu tatăl meu. Ea era tânără, frumoasă şi plină de energie, tatăl meu era bătrân, părea obosit şi plin de teamă. El mă putea vedea, dar tot ceea ce se întâmpla era foarte nou pentru el. Era atât de speriat încât abia putea vorbi.


În schimb mama mea vorbea repede, cu entuziasm, spunându-i că moartea este ceva frumos, şi că nu are de ce să îi fie frică. Mama îşi dorea atât de mult ca tatăl meu să o urmeze, încât el devenea din ce în ce mai confuz, neputându-i răspunde deloc. În cele din urmă el a spus: "Îmi pare rău, dar nu înţeleg nimic din ceea ce îmi spui, trebuie să mă întorc acasă. Te iubesc, dar trebuie să plec„ Şi a dispărut. Atunci mama a arătat primul semn de tristeţe de când am văzut-o în această stare. Şi-a revenit repede, spunând: „Pur şi simplu nu este încă momentul potrivit pentru el." După cum s-a dovedit, tatăl meu a mai rămas în viaţă încă doi ani. Dar a fost clar că singurul lucru care l-a ţinut în viaţă a fost frica de moarte. Niciodată nu am intrat în legătură cu tatăl meu aşa cum am făcut-o cu mama. El a plecat prea repede.

Aproximativ după o ora de la vizita tatălui meu în cea de-a patra zi, Nita m-a sunat spunându-mi că tata a fost dus la spital deoarece a avut o comoţie cerebrală. Ulterior am aflat că a fost inconştient tip de o ora exact în timpul când m-a vizitat împreună cu mama. Eram curios cum l-a convins mama să o urmeze.


În noaptea celei de-a patra zi, am pregătit-o pe mama pentru călătoria ei finală spre o altă lume. Afară era întuneric fără lună pe cer, iar camera în care ne aflam era luminată de o singură lumânare.


Am făcut un mic altar lăngă patul meu, cu o lumânare în mijlocul lui, şi ne-am aşezat faţă în faţă. Am închis ochii, dar cu ochii minţii o vedeam în continuare pe mama. Deasupra noastră era cerul plin cu stele care păreau că dansează. Niciodată nu am simţit universul atât de profund ca în acea noapte. Amândoi ne-am uitat spre stele în linişte.

La un moment dat, când am simţit că este momentul potrivit, m-am uitat la mama întrebând-o dacă este pregătită. A dat din cap spunând că este pregătită, uitându-se la mine cu o privire de şcolăriţa nerăbdătoare. Ne-am ţinut apoi de mână.
Ne-am uitat din nou spre stele şi desupra noastră era o stea mai strălucitoare decât toate celelelte. Era foarte strălucitoare, având o culoare albăstruie care părea că se întinde până la inimile noastre. Am ştiut că această stea era cea pe care o aşteptam. I-am cerut mamei să se concentreze pe acea stea.

După aproximativ cinci minute, aura mamei mele a început să se schimbe de la violet la alb strălucitor cu o culoare aurie pe margini. Simţeam ceea ce avea să se întâmple. Şi-a îndreptat privirea spre mine spunându-mi: "Voi pleca acum, ne vom reîntâlni atunci când vei fi mai în vârstă. Nu mă uita. Te iubesc." Cu aceste cuvinte şi-a îndreptat privirea spre ceruri fiind atentă la acea stea specială. Şi a început să se ridice de pe Pământ.


Am fost atras cu ea şi împreună am început să ne îndepărtăm de planetă. Dar am urmat-o doar câteva secunde, când brusc s-a îndepărtat de mine cu o viteză uimitoare părând o cometă ce se îndreaptă spre „Casă". Apoi o lumină orbitoare, mi-a acoperit întregul câmp vizual. A durat doar câteva secunde, după care totul a devenit întunecat în jurul meu. Eram singur.


Stând în camera mea, în întuneric, mintea mea a început să gândească De ce este atât de întuneric?. Am deschis ochii şi am găsit în jurul meu un întuneric total. Am aprins lumina în cameră realizând că în momentul în care mama mea a plecat spre ceruri, lumânarea s-a stins. Ştiţi cum e, atunci când lumânarea ramâne fără ceară, şi înainte de a se stinge, mai lumineaza pentru ultima oara mai puternic. Aceasta fiind explicaţia acelei lumini puternice care mi-a acoperit ochii, urmată de un întuneric complet. Mi se părea că are sens.


Întotdeauna am iubit-o pe mama, dar prin moartea ei am devenit atât de apropiaţi. Cred în spusele ei, că mă va vizita atunci când voi fi mai în vârstă. Voi aştepta cu gândul că acum este în locul potrivit pentru ea. Este atât de clar, nu există moarte, doar o succesiune de lumi mai înalte care întotdeauna se întorc la Dumnezeu. Viaţa şi moartea sunt frumoase, şi sunt parte dintr-un singur cerc.

Bezár